18 oct. 2019

Visurile sunt frumoase dar cât costă ele?

Visurile sunt frumoase, dar cât costă ele? Te întrebi şi tu?

În liniştea camerei se auzi un beep. Era telefonul care îmi anunţa intrarea unui mesaj pe messenger. Curioasă m-am uitat să văd ce intrase: https://www.aia-proiect.ro/. Eram puţin nedumerită, dar când am văzut că era de la cea mai bună prietena a mea, am înţeles. Vroia să mă ajute să mă hotărăsc, odată, ce tip de casă să-mi construiesc şi ce presupune asta.
“- Drăguţă, caută de vezi proiecte de casă cu mansardă şi fă-ţi o idee. Vezi că dai şi de case cu etaj. Poate asta te va hotărî să te apuci de treabă. Altminteri mai trece o toamnă până te decizi.”
 
Proiecte de casa parter cu etaj
 
Ştiam că e destul de pretenţioasă (ca să nu spun foarte) şi că mă puteam baza pe sugestiile ei. Mai ştiu şi că datorită profesiei de inginer, nu o dată şi-a dovedit capacitatea analitică de a vedea lucrurile.
Era bine dacă înainte de a achiziţiona acel imobil îi ceream părerea. Atunci mi s-a părut un preţ bun, dar nu am văzut mai departe. Parcă o şi aud:
- Fetiţă, nu banii contează; degeaba îţi iei un apartament/casă ieftină, dacă apoi, cu toate modificările, vei cheltui mult mai mult decât dacă l-ai fi achiziţionat la un preţ mai mare. Nu ai înţeles că, dacă ar fi să citez pe cineva, “în viaţă ce e ieftin e scump şi ce e scump e rar”? Să nu mai vorbim cum ar fi dacă nu ţi-ai alege persoanele potrivite cu care să lucrezi.
Am sunat-o să-i cer mai multe lămuriri. Şi le-am primit:
- Ascultă aici la mine, căci îţi vorbesc din experienţă. Ai cam greşit-o când te-ai repezit să faci achiziţia visurilor tale. Măcar ai grijă, cum spuneam şi mai înainte, la cei cu care vei lucra la proiectarea casei. Nu te zgârci să-i alegi pe cei mai ieftini. Să fim serioşi. Ştim foarte bine cum e când dăm mai puţini bani pe ceva. Un exemplu simplu: concedii la hoteluri ieftine, confort mic şi care în final duce la neplăceri mari. Cine pierde? Tu!
 
Aşa că îţi recomand atunci când vei căuta proiectantul perfect pentru tine, să cauţi de fapt un birou de proiectare. Aceştia au în cadrul biroului toate specialităţile, pot oferi servicii complete de proiectare (arhitectură, rezistenţă şi instalaţii, amenajări interioare, avize de amplasament, proiecte de case). Nu e cel mai bun exemplu cel ce îl voi da, dar cred că e potrivit acum: de ce să te duci pentru cumpărături diferite în mai multe magazine, când poţi să mergi într-unul singur, unde ai toate şansele să găseşti la un loc toate produsele căutate? Ai prins ideea? Ai face o economie de timp şi ai avea o singură firmă responsabilă de eventualele neplăceri.
Urmăreşte calitatea serviciilor oferite. Calitatea e mai importantă decât banii. Deci, servicii de calitate!
Dacă nu mă crezi pe mine, ascultă de Steve Jobs: “Nu ai motive să recrutezi oameni bine pregătiţi pentru a le spune ce să facă, ci să angajezi oameni foarte bine pregătiţi ca să îţi spună ei ce să faci”. Cu aşa filozofie, cred şi eu că a reuşit să creeze acel imperiu. 
Important este şi portofoliul de lucrări al biroului de proiectare. Să vezi dacă eşti compatibilă cu ei. Să vezi ce ştiu să facă, ce impact au lucrările lor asupra mediului, asupra celorlalte construcţii. Vezi aici de aşa zisul studiu de însorire, de exemplu, care este necesar pentru autorizaţia de construire. El tratează felul în care iluminatul natural va afecta pe cei din preajma construcţiei. Aici vezi dacă le pasă nu numai de tine ci şi de ceilalţi.
Vezi dacă susţin ideile clienţilor, dacă vor da dovadă de creativitate, unicitate. Dacă vor căuta soluţii interesante, ingenioase pentru clientul final, dar şi pentru mediu. Dacă sunt la curent cu noile cerinţe pentru construirea locuinţelor şi aici mă refer la casele pozitive energetic, adică acele case care produc mai mult decât consumă. Ştiai, de exemplu, că din anul 2020, toate casele nou construite pe teritoriul UE trebuie să aibă consum de energie aproape zero (NZEB- sintagma nearly zero energy building)? Cei de la AIA Proiect vor aduce casa viitorului în prezent: casa activă ROD ®, care este un proiect de casă sustenabil, durabil, ecologic.
 
Logo AIA Proiect
 
O casă a anilor viitori (şi aici vorbesc de viitorul apropiat) ar trebui să fie orientată cu acoperişul cât mai mult spre soare, să aibă panouri termice şi fotovoltaice. Dacă mai şi poate vinde curentul electric produs, cu atât mai bine. Să fie bine izolată termic şi fonic, cu ventilaţie cu recuperare de căldură. Să poată stoca în pământ căldura captată de la soare.
Acum mulţi ani, prin 2010, eram undeva în Elveţia. Vecinul prietenilor unde locuiam, începuse să foreze în curtea lui. Nu prea am înţeles la început de ce, dar am fost lămurită imediat. Avea să plaseze pompe de căldură. Eram puţin confuză deoarece ştiam că avea deja încălzire pe gaze şi, alternativ cu aceasta, pe curent electric. Aveam să aflu că această pompă îi va reduce costurile cu încălzirea locuinţei şi ce era mai important pentru el, era faptul că reprezenta o soluţie ecologică (să nu uităm că eram totuşi în Elveţia). Nu ştiu dacă e doar o coincidenţă dar vecinul era arhitect.
Trebuie să cauţi să lucrezi cu profesionişti. Nu te limita doar la portofoliul de lucrări prezentate ci mergi să vezi şi pe teren lucrările. Impactul este cu totul altul. Vezi dacă simţi sufletul depus în acea locuinţă şi vezi cum se simt proprietarii în acea casă. P.T.Barnum spunea: “Arta cea mai nobilă este aceea de a face pe alţii fericiţi”. Vezi dacă sunt fericiţi acolo.
Normal că fiecare vrem ca acea casă a visurilor noastre să fie unică.
Te întrebi cât costă cel mai frumos vis? Personal cred că nu contează atât timp cât obţii ceea ce îţi doreşti şi eşti fericit.
 
Proiecte de casa parter cu mansarda
  
M-a cam pus pe gânduri pledoaria prietenei mele. Nu ştiu dacă m-a ajutat sau mai mult m-a încurcat în alegerea mea. Cred totuşi că link-ul trimis mă va face să mă decid. 

 

Articol scris pentru SuperBlog2019, proba 7: Cât costă cel mai frumos vis? 

 

16 oct. 2019

Comodă, comodă, dar să ştiu şi eu


De curând am primit invitaţia de a-mi vizita prietena cea mai bună. Locuieşte într-un oraş destul de apropiat de al meu. Într-o sâmbătă dimineaţa, având chef  de ducă, am anunţat-o că plec spre ea. Aşa că m-am urcat în maşină şi i-am dat drumul.
Vreme frumoasă de toamnă, drumul liniştit. O plăcere să conduci.
Mă aştepta cu cafeaua pregătită.
- Intră şi fă-te comodă, mi-a zis. Pune-ţi tu cafeaua cât scot eu croissanţii din cuptor.
Am intrat în cameră şi recunosc că m-a impresionat ce am văzut.
- Tu chiar ţi-ai adus toată tehnologia la tine acasă, i-am zis puţin invidioasă. Nici nu vă închipuiţi câte echipamente electronice şi IT avea. M-aş fi aşteptat la aşa ceva de la un băiat dar nu de la o fată. Cunoşteam pasiunea asta a ei, de a nu putea trăi fără tehnologie, dar nu ştiam că o dusese aşa de departe. Mi-a arătat o parte din ele: încuietoarea inteligentă, conectată la smartphone, boxele care se conectează prin bluetooth, calculatorul de ultimă generaţie de pe birou.
Noroc că a auzit soneria cuptorului şi a dispărut din cameră că altfel nu ştiu ce mă năpădea.
Ascultând de sfatul ei, mi-am umplut ceaşca cu cafea şi luând-o în mână m-am îndreptat spre scaunul din faţa biroului. Da, ştiu, nu e recomandat să ai băuturi pe lângă calculator. Probabil de aceea mi-am şi luat-o.
Visam deja cum o să mă rotesc în acel scaun imens de director şi am dat să mă aşez.
Până să-i aud vocea strigând acel NUUU, eram deja pe jos, cu cafeaua vărsată pe mine.
La orice m-aş fi aşteptat, dar ca, la tehnologia ce o avea în casă, să nu aibă şi un scaun pe măsură, nu. Rotila defectă şi care era pusă de formă, alunecase cât colo.
Am dat să mă înfurii dar râsul ei mi-a oprit acest impuls şi m-a făcut să-mi schimb starea de spirit. Ce sens mai avea? Mai bine făceam ceva practic. Adică să mănânc din acei croissanţi cu ciocolată care stăteau cuminţi şi fierbinţi pe platou.
A, da. Şi să intru de pe telefon pe net. Că de calculatorul ei nu mă mai apropiam.
Am căutat şi i-am arătat ce-i lipsea, adică un Scaun Gaming Spacer, confortabil, ce are înălţimea reglabilă, spatele ajustabil; cu un design modern, din material textil cu imitaţie din piele.
 
Scaun Gaming
 
Cred că mergperfect. Putea să renunţe la vechitura aia care nu se potrivea deloc cu restul.
Dacă tot vizitasem pagina celor de la Spacer, că de ei era vorba, am intrat şi pe accesorii laptop, că tot trebuia să-i cumpăr haină nouă micuţului meu. La laptop mă refer. Un rucsac de calitate, impermeabil, bine compartimentat. Şi aspectuos, desigur. Geanta rucsac Spacer mi-a făcut cu ochiul,  şi pentru că are atât mâner, cât şi două bretele care-ţi permit să ai mâinile libere.
 
Geanta Rucsac Spacer
 Negru, bineinţeles.
Restul zilei a trecut fără evenimente deosebite.
 

 
Articol scris pentru SuperBlog2019, proba 6 : “Să trăiesc fără tehnologie? Niciodată!”
 

Un vis devenit aproape realitate?

Da. Un vis devenit aproape realitate. 

Cochetez demult cu o excursie în jurul lumii.
Primul gând pentru aventură mi-a venit când am citit Cireşarii. Mă şi vedeam bântuind prin peşteri şi descoperind castele. Apoi, la sugestia tatălui meu, am început să citesc Jules Verne, autor ce m-a fascinat cu imaginaţia lui. În urma cu ceva timp, l-am recitit şi pofta de călătorie mi-a revenit mai ales după ce am parcurs „Ocolul Pământului în 80 de zile”. Parcă mă tenta o aşa aventură. 
Tot zicea  prietena mea că are multe cunoştinţe în domeniul geografiei, aşa că m-am gândit să i le testez. Să vedem cum se descurcă cu planificarea unei călătorii în jurul lumii.
Tentaţia a fost mare şi pentru ea. Condiţia ei ca să mă ajute a fost să mă însoţească. Normal că nu aveam ceva împotrivă. Din contră. Dacă ceva nu avea să meargă bine, o aveam cu mine.

Cum orice călătorie începe cu un prim pas, ne-am hotărât să-l facem începând cu documentarea. Mare mi-a fost surpriza când am văzut că deschide calculatorul şi caută ceva.
- Sunt în pas cu vremurile. Tu ce te aşteptai, să scot hărţile şi să fac traseul? N-ai să vezi. Mi-ar trebui prea mult timp. Şi de ce aş face aşa, când îi am pe cei de la Christian Tour care mă pot ajuta.
- Bine, mergem pe mâna ta şi desigur pe experienţa lor. Asta da provocare!
Mă simţeam puţin dezorientată, dar am văzut-o intrând sigură pe pagina lor. Se vedea că nu era prima dată acolo. 

 Împreună am hotărât să optăm pentru  Marele Tur al Greciei. Plecarea ar fi din Bucureşti cu autocarul. În această variantă putem descoperi zona metropolitană a Atenei. Dacă nici aici nu găseşti muzee, nu ştiu unde ai mai putea găsi: muzeul bizantin, muzeul naţional de arheologie, unul din cele mai mari muzee din lume, muzeul muzicii populare greceşti. Merită vizitate şi templele lui Zeus şi Poseidon, precum şi Partenonul. Dacă tot ajungem la templul lui Zeus, la 500 metri găsim şi Acropole Atena sau „Piatra sfântă a Atenei”care a fost dedicat protectoarei oraşului, zeiţa Atena. Nu am uitat nici de teatrul lui Dionisos, primul teatru din  lume. În marele tur vom mai descoperi Termopile, Delphi, Olympia, Corfu şi încă multe alte oraşe. La câţiva kilometri de oraşul Corfu, găsim palatul Achillion, construit de Sissi, împărăteasa Austriei din Bavaria. Tot în acea zonă este şi Aqualand, unul din cele mai frumoase parcuri acvatice din Europa.

Studiind şi oferta de circuite exotice Christian Tour, ne-am decis ca mai departe să alegem Mongolia.
 
Practic traseul nostru, în mare, va acoperi ţări din mai multe continente: începem cum spuneam cu Grecia, apoi Mongolia. Urmează China. Mergem apoi în Australia şi Noua Zeelandă, Ţara de Foc şi Patagonia, America de Nord, Egipt, şi retur la Bucureşti.

Revenind la Mongolia, am ales să vizităm Ulan Bator, Karakorum, Parcurile Naţionale Hustai şi Terelj, precum şi rezervaţia Gun Galuut. În capitală vom vizita mănăstirea Gandan sau „marele loc al bucuriei complete”; aceasta este cea mai mare mănăstire budistă, fiind şi una din puţinele mănăstiri ce au rezistat distrugerilor comuniste. La 20 km de oraş, în stepa mongoleză, găsim statuia ecvestră, de 40 m, a lui Gingis Han, din interiorul căreia, cu ajutorul unui lift, poţi urca şi admira panorama. În parcul Naţional Khogno Khaan putem admira Elsen Tasarkhai sau "dunele izolate de nisip”ce fac parte din marile dune mongole, ele întinzându-se pe cam 80 km. Ar mai fi Karakorum cu mănăstirea Erdene Zuu, cea mai veche mănăstire budistă din Mongolia, construită prin 1585. În parcul Hustai putem admira cei peste 300 de cai sălbatici „takhi”. În apropiere de intrarea în parcul Terelj regăsim o stâncă ce reprezintă o broască ţestoasă „melkhi khad”de 24 metri şi cea a „bătrânului care citeşte”. De aici o să-mi iau ca suvenir un Morin Khuur, adică un instrument tradiţional cu două corzi din păr de cal şi desigur ceva cadouri din caşmir. Aş încerca şi boortsog-ul, acea gogoaşă prăjită în ulei, care poate fi servită cu unt sau miere şi „airagul”, băutura preparată din lapte fermentat  de iapă şi amestecat cu alcool.


Ulan Bator
 

Din Mongolia vom ajunge în China, unde vom alege circuitul Grandoarea Orientului. Nu putem ajunge în China şi să nu vizităm Marele Zid, construit pentru apărarea în faţa invaziilor mongole, pe o lungime mai mare de 5000 km. Din Beiging, parcurgând Drumul Sacru ajungem la mormintele Dinastiei Ming. În Beijing nu vom rata Oraşul Interzis şi nici Piaţa Tiananmen. Cu trenul de mare viteză ajungem în Xi’an, punct terminus pentru Drumul Mătăsii odinioară. Aici putem merge la Mormântul primului Împărat al Chinei, Qin Shihuang, unde putem vedea armata celor 7000 de războinici de teracotă, a opta minune a lumii. Nu putem rata Shanghai-ul, cel mai mare oraş din China, cu Templul lui Buddha de Jad, Grădinile YuYuan şi bazarul cu acelaşi nume. Din bucătăria chinezească voi încerca raţa caramelizată cu legume şi gui hua lian’ou, flori de lotus însiropate. 

Buun! Din Asia am ales să facem în continuare Australia-Noua Zeelandă. Plecăm spre Melbourne, unde putem să ne plimbăm prin Grădina Fitzroy, căutând floarea Captain’s Cook Cottage, omagiu adus acestui explorator britanic ce nu a ajuns pe pământ australian, să vedem zona de promenadă St. Kilda, monumentul construit în memoria soldaţilor căzuţi în Primul Razboi Mondial. Nu vom rata Parada Pinguinilor Pitici ce se reîntorc acasă. Vom merge pe una din cele mai spectaculoase şosele de coastă din lume, Great Ocean Road, admirând Cei Doisprezece Apostoli. Cu catamaranul vom ajunge la Marea Barieră de Corali. Aici vom practica snorkeling, acel înot pe apă sau prin ea, echipat cu mască de diving şi tub ataşat sau poate scuba diving. Vom vizita şi Sydney-ul cu Parcul Zoologic Featherdale unde putem da de canguri, emu, diavolul tasmanian, urşi Koala. Dacă urcăm la altitudine mai mare, prin pădurile de eucalipt, ajungem să vedem Echo-Point şi  Cele Trei Surori. Dacă vom avea curajul, vom călători pe Scenic Railway, cea mai abruptă cale ferată din lume şi cu Scenic Skyway, telecabina care te face să simţi că pluteşti. În Noua Zeelandă vom face o croazieră pe fiord, vom admira cascadele Bowen şi Stirling, vom merge în Parcul Naţional Muntele Cook. Ar mai fi de vizitat Satul Hobbiţilor. Ca mâncare voi încerca, cred, friptura de cangur, iar ca suveniruri ar fi interesante câteva artefacte ale aborigenilor.


Australia
 

Aici vine momentul când am cam fost în dezacord dacă să vizităm şi America de Nord după ce părăsim Australia, dar cică nu ar fi complet circuitul în jurul lumii dacă nu am face-o, aşa că o să facem oprire şi acolo.
În cazul acesta, ar trebui să ajungem şi în Antartica, dar aici am căzut de acord că e prea frig. Brrr!

Din Noua Zeelandă e mai practic să mergem în America de Sud. Am decis pentru Ţara de Foc şi Patagonia.
Prima oprire va fi la Buenos Aires. Nu voi rata un tango show la el acasă. Nu sunt amatoare de fotbal dar voi merge să vedem clădirile viu colorate şi portretele fotbaliştilor ce acoperă zidurile. În Ushuaia vom merge pe Canalul Beagle, urmând ca tot de aici să plecăm spre El Chalten pentru a lua parte la măcar una din cele două drumeţii: Laguna de los Tres şi Laguna Torre. Tot în Ushuaia putem vedea simpaticii pinguini. Din El Calafate vom merge la Gheţarul Perito Moreno pentru a auzi  cum crapă gheţarii. Trebuie să bifăm şi „capătul lumii”, Patagonia chiliană. Am înţeles că aici vom găsi păsări nandu, condori, flamingo roz, precum şi guanaco. Imaginea mea despre cel mai îndepărtat loc de pe pamânt era sumbră. Sper ca această călătorie să mi-o schimbe. Nu ştiu dacă e legendă, dar se zice că Ţara de Foc ar fi fost descoperită de un român. 

Din America de Sud urcăm către America de Nord. Ne propunem să vizităm Coasta de Vest şi Parcurile Naţionale. Primul contact cu America de Nord este oraşul San Francisco unde vom vizita centrul economic, Union Square, China Town, podul Golden Gate, poate şi insula Alcatraz. Interesant mi se pare şi Parcul National Yosemite, cu arborii de sequoia şi cascadele cu pereţi de granit. Vom traversa şi Central Valley, recunoscută pentru vinurile sale. Nu se poate să ajungem aici şi să nu trecem prin „ghost town”, nu de alta dar vreau să văd un  şerif adevărat. Credeţi că ratăm Las Vegas-ul? Ei, aş! Nu mă refer numai la cazinouri, ci şi la Muzeul Figurilor de ceară Madame Tussauds. În Las Vegas găsim copii fidele ale unor monumente, construcţii emblematice din întreaga lume. În deşertul Mojave vom descoperi Valea de Foc, ce are o vechime de peste 150 milioane de ani. Este denumită astfel datorită stâncilor portocalii şi roşietice. Dacă tot vorbim de locuri spectaculoase, amintim şi Grand Canyon care e străbătut de fluviul Colorado. Aş vrea să-l văd din elicopter.  În mod sigur voi gusta şi un burger la el acasă. Acum dacă tot ajungem până aici, vom merge şi în Los Angeles, Oraşul Îngerilor. Vom merge pe plajele din Santa Monica până în Beverly Hills şi Hollywood. Los Angeles se întinde de-a lungul coastei oceanului Pacific, de la Long Beach până la Malibu. 

E timpul să ajungem şi în Africa. Am optat să mergem pe urmele faraonilor din Egiptul Antic. Sunt atât de multe de văzut că nu ştiu ce să vedem mai întâi: Templul Karnak, Valea Regilor, Coloşii lui Memnon, Vechiul Cairo cu Citadela, Muzeul de Egiptologie.Voi cumpăra câteva picturi pe papirus şi condimente. Voi încerca şi mâncarea lor specifică, ful medames. 

Cred că aproape ne-am încadrat şi în cele 80 de zile. Cum primul pas a fost făcut, urmează al doilea: punerea în aplicare a planului nostru de călătorie.

 

Articol scris pentru SuperBlog2019, proba 5: Ocolul Pământului alături de Christian Tour

 

11 oct. 2019

Până la capătul lumii pentru ea


Toţi cei ce mă cunosc ştiu că sunt mare amatoare de cafea. Şi nu de orice cafea, ci de cafea bună. Aş merge până la “capătul lumii şi dincolo de el” pentru o cafea aşa cum visez eu.

În toate ieşirile mele în lume, am căutat-o.
Când am fost în Geneva, într-o mică dar cochetă cafenea din Carouge, cartierul artizanilor, am putut savura una din cele mai bune cafele băute de mine vreodată. Ce mi-a plăcut era şi faptul că de fiecare dată gustul era acelaşi. Te făcea să revii cu insistenţă şi să o doreşti. Aveam să aflu că foloseau o combinaţie de boabe de cafea special creată pentru ei.
Am încercat şi minusculul espresso de Milano cum îi zic eu, băut pe o terasă de pe Corso. Bun tare, nimic de zis. Dar tot nu a fost ce vroiam.

Poate nu înţelegeţi de ce o caut. Aţi fi tentaţi să spuneţi că până la urmă o cafea e o cafea. Nu cred. Fiecare cafea are povestea ei.

Pentru mine înseamnă  prietenie, dragoste, sinceritate, singurătate, amintiri.
Este cineva dintre voi care nu a ieşit cel puţin o dată la o cafea cu prietenul/ prietena?
Sau care nu a făcut/primit măcar o declaraţie de dragoste răsucind timid o ceaşcă de cafea în mâinile tremurânde?
Să nu îmi spuneţi că atunci când aţi vrut un moment de sinceritate cu cineva drag, nu aţi ales să îl aveţi în faţa unei cafele.
Când vă simţeaţi inima pustiită după o despărţire şi eraţi singuri cu voi înşivă, primul impuls nu a fost să vă faceţi o cafea şi să simţiţi cum căldura acesteia vă încălzeşte mâinile şi aroma vă dezmorţeşte simţurile?
Cam asta e pentru mine cafeaua! 

Unul din cele mai plăcute momente ale vacanţelor este atunci când mă întorc acasă la mine (casa părintească). Surprinzător, acest moment se petrece dis-de-dimineaţă. Nu sunt amatoare de trezit în zorii zilei, dar acolo e altceva.
De ce? Vă veţi întreba.
Ce poate fi mai plăcut şi reconfortant decât să-ţi începi ziua cu o cafea aburindă adusă la pat de mama? Şi băută pe un fundal de ciripit de păsărele? A devenit deja un ritual punerea “ţării la cale” cum zic eu, dimineaţa pe răcoare.

Doar că anul acesta a fost puţin altfel.
De cum am ajuns acasă, l-am văzut în bucătărie. Un alt electrocasnic cumpărat de mama, am gândit eu. Cum aude, vede ceva nou, îşi doreşte şi ea. Doar că de data asta am simţit o atracţie irezistibilă faţă de el. Curioasă, m-am interesat ce e. Că doar aşchia nu sare departe de trunchi.
Şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut ce poate. Şi poate!
Mi-a plăcut faptul că permite selectarea uşoară a cafelei cu afişajul tactil intuitiv. Nu îţi prinzi urechile în fel de fel de comenzi până ajungi la ce îţi doreşti.
 
Afişaj tactil intuitiv
 
Faptul că poţi să-ţi selectezi tipul de cafea ce vrei să îl consumi e iarăşi un aspect pozitiv. E ca şi când ai avea mai multe aparate într-unul singur. Poate acum am poftă de un espresso iar mai încolo de o cafea. Cu el, le am pe amândouă.
Să nu mai vorbesc de faptul că are râşniţa încorporată şi nu orice fel de râşniţă, ci o râşniţă ceramică ce poate fi reglată în 12 trepte, obţinând o măcinare de la pudra extrafină până la cea grunjoasă.

Cu ajutorul unui sistem de extragere a aromei, realizează echilibrul optim între temperatura de preparare şi aroma extrasă, menţinând astfel apa la o temperatură între 90-98oC.
Cireaşa de pe tort a fost însă spuma de lapte fină şi cremoasă care o obţii cu sistemul de lapte LatteGo. Acesta amestecă laptele cu aer la viteze foarte mari în camera rotundă, rezultatul fiind acea spumă extraordinară.
Intensitatea aromei şi cantitatea de băutură o ajustează cu My Coffee Choice.
Datorită folosirii filtrului de apă AquaClean, poţi  face până la 5000 de ceşti fără să-i faci detartrarea.
Nu mai vorbesc de curăţarea foarte uşoara a aparatului.

Ahhh..., cred că am uitat să vă spun că e vorba de  espressorul automat Philips cu tehnologia LatteGo.
 

Când s-a terminat vacanţa, mai că nu mă lăsam dusă de la casa părintească.
Dar rezolv imediat şi problema asta. Da. Aţi ghicit cum!
Nu. Nu mă duc până la capătul lumii, ci intru pe magazin online magNET.ro .
 
logo magNET
 
De acolo îmi voi cumpăra un espressor automat Philips. 
Astfel, toate zilele mele vor fi perfecte!
  
O zi perfecta
 

 
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, proba 4: Plăcerea cafelei și frumusețea varietății – ritualul unei zile perfecte!

 

 

10 oct. 2019

Gata de drum!

Eu sunt gata de drum. Voi?
 
De curând, mai exact o săptămână, mi-am planificat o călătorie cu avionul.
Nu e prima dată când călătoresc cu acesta, deci nicio noutate. La mine. Că la ei, da.
 
Ultima dată când am zburat cu avionul a fost prin februarie 2017.
De atunci, am înţeles că politica bagajelor s-a mai schimbat.
În 2017 am avut doar un mic rucsac. Aveam să călătoresc atunci doar pentru o săptămână deci nu aveam nevoie de prea multe la mine.
 
Nici acum nu lipsesc mai mult, deci bagajul va fi aproximativ cam la fel.
Am ales, ca şi atunci, să zbor cu o companie low-cost. Întâmplător sau nu, cu aceeaşi. Pentru călătoriile scurte prefer acest tip de companii.
Avantajele, din punctul meu de vedere, sunt câteva. Bineînţeles că preţul e important. Acesta e mai scăzut decât al unei curse de linie. Companiile low-cost au o politică a preţurilor dinamică, ei oferind preţuri mult mai mici decât competitorii. Planificându-ţi călătoria în avans, poţi plăti un preţ mult mai mic decât dacă ai face-o din scurt. Desigur, preţurile depind de perioadă şi eventuale promoţii. Ia încercaţi să cumpăraţi bilete pentru perioada sărbătorilor de iarnă, pascale sau de vacanţa copiilor. Am încercat eu şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut preţuri de 10 ori mai mari în aceste perioade faţă de restul timpului. Da, nu aţi citit greşit. Am vrut să plec acum, la începutul lui septembrie, într-o călătorie într-o ţară europeană dar când am văzut o mie şi ceva de lei preţul unui bilet, mi-a trecut. După exact o lună, acesta a scăzut la o sută şi ceva de lei. Altă viaţă!
 
Deasemenea preţul pentru o singură călătorie (doar dus, de exemplu) e mai ieftin decât la companiile de linie. La cursele clasice e mai ieftin, de cele mai multe ori, să-ţi achiziţionezi bilet dus-întors decât doar dus.
Un alt motiv pentru care prefer low-cost-ul este şi faptul că au curse fără escală, şi că aterizează şi pe aeroporturi mai mici. Urăsc escalele şi să fiu contra timp. Oricum prefer deplasări scurte şi cu zbor de retur în maxim o săptămână. Încă nu am încercat city-break-ul, dar timpul nu e trecut.
Desigur, preţul scăzut vine şi cu dezavantajele lui. Orice cumperi în timpul zborului (mă refer la mâncare, băutură) se plăteşte. Îmi amintesc că am călătorit odată pe ruta Paris-Bucureşti via Amsterdam cu o companie clasică (de linie) şi nu mai pridideau stewardesele cu adusul mesei la bord. Că vroiai suc, cafea, vin, acestea erau gratis.
 
Companiile low-cost au zboruri limitate la 2 pe săptămână şi nu întotdeauna păstrează aceleaşi zile. Se schimbă în funcţie de anotimp sau ei ştiu de ce. Pentru cursele la care mi-am luat bilet, până acum ceva timp, zborurile erau planificate lunea şi sâmbătă. Mai nou sunt lunea şi miercurea. Faptul că folosesc acelaşi avion pentru cursa dus-întors, face  ca la îmbarcarea de întors să apară uneori şi întârzieri, datorită dependenţei celei de a doua curse de prima.
 
Dacă tot m-am documentat pentru călătoria mea, am aflat că am dreptul la un bagaj de mână gratuit dar care la Wizz Air trebuie să se încadreze în dimensiunile 40x30x20 cm. Voi căuta bagaje de mana Wizz Air.
Mă gândesc la un rucsac.
 
Bagaj de mână gratuit
 
Am înţeles că dacă voi cumpăra serviciul Wizz Priority pot avea dreptul şi la un bagaj mai mare, de până la 55x40x23 cm şi 10 kg în plus faţă de bagajul gratuit. Ceea ce am şi făcut.
Voi căuta, în cazul ăsta, trolere ieftine. Poate găsesc ceva să se potrivească la mai multe companii.
 
Bagaj de mână, troler
 
Cu faptul că trebuie să am genţi în funcţie de companie, nu aş prea fi de acord. Dacă am înţeles bine, compania cu care voi circula ,face controale prin sondaj. Îţi trece bagajul printr-un cadru... Şi ia să vezi de îţi ies roţile sau mânerul din el!
Am făcut şi check-in-ul online şi mi-am tipărit documentul de zbor. E mai ieftin.
Şi uite aşa am mai scăpat de un stres.
Mai am de achiziţionat genţile şi sunt gata de plecare. La Travelkit pot face comanda în doar trei paşi, livrarea se face rapid prin curier iar plata ramburs (prefer eu).
 
Gata de drum!
 
In vacanţa
 
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, proba 3: Zborurile low-cost: Like or Hate?

7 oct. 2019

Trebuie să continui să-ţi urmezi visurile

„Când rămâi fără visuri viaţa nu mai are niciun sens. De aceea mă voi strădui până la moarte să ating un scop. Trebuie să continui să-ţi urmezi visurile” ( Soichiro Honda).
 
Aceste cuvinte îmi sunau încă în minte.
Fusesem la o conferinţă de specialitate şi unul dintre vorbitori folosise acest citat. Nu ştiu de ce, dar am simţit că undeva are sau va avea o legătură cu mine.
Urmează-ţi visul, urmează-ţi visul...
 
S-a auzit soneria. Când am deschis, un bărbat înăltuţ şi cu şapcă roşie, fără să spună vreun cuvânt,  mi-a înmânat un plic auriu. Nerăbdătoare, l-am deschis. Era o invitaţie în Germania, Nurburgring. Ce o mai fi şi cu asta? Rândurile îmi fugeau prin faţa ochilor fără să reuşesc să înţeleg ceva. Acum chiar eram în ceaţă. Mi-am dat seama că bărbatul ce-mi înmânase plicul nu plecase încă. Aştepta.
-  Mai e ceva? am întrebat eu curioasă.
- Da. Trebuie să te însoţesc.
-  Unde?!
-  Nu ai citit invitaţia?
-  Ba da, dar nu am reuşit să pricep nimic.
- Ai fost aleasă ca pilot al modelului Honda Civic Type R care va încerca să doboare recordul de viteză la categoria sa. Şi nu oriunde ci pe circuitul de la Nurburgring.
Honda Civic Type R

- Cine, eu?! Şi cum?! Nu sunt vitezomană, nu am nicio amendă de circulaţie  şi  conduc maşina atât cât să mă deplasez de ici colo. Şi habar nu am de circuite de Formula 1. Recunosc, mă mai uitam la concursuri de Formula 1, dar asta pe vremuri, în secolul trecut. Cunoştinţele mele în domeniul acesta se reduc  la numele câtorva piloţi.
-  Înseamnă că nu îţi sunt total necunoscut. Cu un gest simplu îşi ridică şapca.
Mai să cad din picioare. În faţa mea era Niki Lauda. Da. Chiar el! În câteva fracţiuni de secundă mi-am amintit de accidentul lui, în urma căruia s-a ales cu rănile ce aveau să-i rămână pe faţă. Dar cu o voinţă de invidiat a revenit pe pistă doar după şase săptămâni.
- Văd că ţi-ai adus aminte de mine. Da. Aşa e. Eu sunt cel mai rapid pilot ce am condus pe pista de la Nurburgring, care în mai puţin de 7 minute, mai exact 6 minute si 58,6 secunde, am terminat o tură a circuitului. Şi da, în urma accidentului pe care l-am suferit acolo, circuitul a fost închis.
- Înţeleg, dar care e rolul meu în toată această poveste?
- Vei fi pilotul meu, deci eu copilotul tău, atunci când mă voi reîntoarce pe circuit, doar că de astă dată am vrut să revin în noul model Honda Civic Type R. E o provocare unică pentru mine şi cred că şi pentru tine. Împreună, aşa cum spuneam şi mai devreme, vom încerca să doborâm cu acea  Honda recordul de viteză la categoria sa. Sau îţi e teamă cu mine alături?! Recunosc că sunt obişnuit să fiu eu la volan sau la maneta avioanelor. Ştii doar că am brevet de pilot şi am fost şi căpitan de avion. Cred că prezint încredere, nu-i aşa?
 Mai puteam zice ceva? În mod sigur eram pe mâini bune.
- Atunci hai la drum! Cum se procedează?
- Întotdeauna trebuie să-ţi cunoşti cel mai bine partenerul de drum şi aici mă refer la maşină. Trebuie ca împreună cu ea să formezi un întreg. E cea care poate să îţi salveze viaţa. Din modelele Honda am ales Honda Civic Type R pentru că vine cu multe tehnologii de siguranţă. O să vezi, atunci când o vei conduce, că nu va trebui să îţi faci griji în ceea ce priveşte menţinerea benzii de circulaţie deoarece are un sistem de asistare care te ajută să o păstrezi. Trebuie să fii sigură pe tine, să nu îţi fie teamă de eventualele coliziuni pentru că are un sistem de avertizare a acestora. Asta desigur dacă vrei să o achiziţionezi şi să o conduci după această cursă. Am văzut deja  Honda Civic de vânzare. Nu cred că e cazul pentru tine, dar dacă ai cumva vreo problemă cu semnele de circulaţie, trebuie să ştii că are şi sistem de recunoaştere a acestora. Aş putea intra în detalii tehnice şi să-ţi vorbesc despre caracteristicile unice ale lui Type R, cum ar fi prizele de aer pentru răcirea frânelor, eleroanele aerodinamice, capota uşoară din aluminiu dar cred că te-aş pierde pe drum.
- Crezi? N-aş prea zice. Eleroanele sunt acele chestii care măresc aderenţa maşinii, sunt aşezate în spate şi îmbunătăţesc aspectul acesteia?
- Bine, bine.... Te credeam oricum pe cuvânt! Şi exteriorul e beton. Nu ştiu cum (ba cred că ştiu, cu profesionalism) dar au reuşit să îmbine perfect eleganţa cu stilul sportiv. Nici la interior nu au coborât standardele. Chiar dacă scaunele te duc cu gândul la cursele auto, materialele tactil premium te înconjoară. Nu mai vorbesc de cadranele de bord clare şi uşor de citit, de noul sistem multimedia Honda Connect cu ecran touchscreen de 7” şi navigaţie Garmin integrată.
Honda Civic Type R- bord
 
- Pe mine m-a cucerit cu pachetul de iluminare predominant roşu. Niciun detaliu nu le-a scăpat: are iluminare podea faţă, la praguri portiere, pentru consolă şi linii iluminate în roşu.
- Normal că asta te-a atras, doar eşti femeie! Pe mine m-a fascinat faptul că poate accelera de la 0 la 100 km în doar 5,8 secunde şi poate atinge 272 km/h datorită unui motor de doi litri şi patru cilindri VTEC TURBO. Acum cred că înţelegi de ce am vrut să o testez pe Honda Civic Type R şi să doborâm  recordul de viteză. Pentru că ştiu că poate. Întotdeauna mi-am dorit să fiu cel mai bun şi mi-a reuşit de multe ori. Nu cred că visez atunci când îmi doresc ca pentru încă o dată să dobor recordul de la Nurburgring şi asta cu noul model Honda Civic Type R. 
Nu pot să vă spun cum a fost să zbor cu 272 km/h! E o senzaţie de care cu greu scapi.
 
 
Honda

 Şi când mă gândesc că totul a pornit de la un om visător, nonconformist care nu a ştiut să-şi cenzureze visurile.   Cum spunea el, în viaţă „ trebuie să continui să-ţi urmezi visurile”.
 Asta da temă de cercetare. M-au pus pe gânduri aceste vorbe. Poate ar trebui să-mi restabilesc priorităţile!
 Visurile, visurile...
 M-am trezit brusc în zgomot de motor ambalat. M-am ridicat instant din pat şi am aruncat o privire pe geam. Doi vecini îşi testau motoarele. De fapt unul din ei stătea la volanul unei Honda şi se uita impasibil la celălalt, care încerca să-i dovedească ceva ce pentru maşina aia a lui (nu spun marca) era doar un vis. Frumos.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2019, proba 2: La volanul Honda Civic Type R – Amintiri cu un record de viteză 


3 oct. 2019

Moda - o continuă schimbare sau reinventare...

Moda - o continuă schimbare sau reinventare?
 
Da. Nu cred că am văzut ceva mai schimbător precum moda. Ba pardon! Mai e şi femeia!
 
Din adolescenţă am preferat stilul clasic. La acea vreme prea multe variante nici nu aveam. Surse de inspiraţie erau puţine. Câteva reviste de modă venite din afară pe diverse căi şi care aveau paginile uzate de prea multă răsfoială.
Dacă aş fi putut da atunci timpul înainte şi să fi ştiut de cei de la Answear şi de magazinul lor online!!! Aş fi rupt gura târgului!
 
În acele vremuri era obligatorie  purtarea uniformei în şcoală. Doar când ieşeam duminica la cinema sau când mergeam la câte o petrecere puteam să ne etalăm vestimentaţia. De branduri de top (haine de firmă le spuneam noi) rar  putea fi vorba. Cine avea atunci o pereche de jeanşi era cineva. Toţi se uitau cu admiraţie şi invidie la el. Dar s-a schimbat regimul şi graniţele s-au deschis. Brusc, parcă totul s-a transformat. Era mai multă culoare, diversitate. Aveai ce şi de unde să alegi. În sfârşit fiecare putea să se îmbrace după bunul plac.
Personal tot clasic am continuat să mă îmbrac. Am considerat că acest stil e mereu la modă.
 
O fi influenţa acelei perioade, o fi meseria aleasă şi care îmi impune, în accepţiunea mea, un anumit fel de a mă îmbrăca? Nu ştiu să zic. Cu timpul am înţeles că acest stil mă poate salva din cele mai multe situaţii şi mi se potriveşte cel mai bine. Părerea mea.
 
Dar cum să nu îmi placă pentru perioada de toamnă târzie un palton maro deschis şi o pereche de botine de damă? Dacă aleg şi o geantă de damă  asortată aş completa perfect această ţinută:
 
Palton  maro deschis Answear
 
Sau dacă aleg acest cardigan negru? Uitaţi-vă numai ce bine se potriveşte geanta de damă cu întreaga ţinută!
 
Cardigan negru cu geanta de dama Answear
 
 
Stilul minimalist şi accesoriile discrete cred că merg cel mai bine. Recunosc că nu prea înţeleg de ce ar trebui să port o geantă imensă. Nu mare, ci cu riscul de a mă repeta, spun imensă! Asta îmi aduce aminte de o colegă din facultate care avea o astfel de geantă în care găseai tot ce vroiai dar mai ales ce nu vroiai. Nici nu vă imaginaţi câte lucruri inutile erau în ea şi ce aventură era să găsească ceva acolo.
 
Cred că fiecare dintre noi ar trebui să ne îmbrăcăm cum ne  place şi cum ne simţim confortabil dar nu ar strica să ne mai uităm din când în când şi în oglindă. Nu cred, de exemplu, că mie o persoană mignionă, mi-ar sta bine cu haine aşa-zis supradimensionate.
 
 Rămâne la latitudinea noastră să ne potrivim stilul noilor tendinţe, să rămânem conservatori sau şi-şi, aceasta depinzând  de stare.
Deci ne-am înţeles! Rămâne cum am stabilit!
Moda e mereu în schimbare, reinventare. Pentru a ne bucura de ea de noi depinde să o adaptăm particularităţilor noastre fizice, emoţionale, momentului şi locului.
 
Articol scris pentru  SuperBlog 2019 - proba1: Trendul vostru favorit vs. cel pe care-l apreciați cel mai puțin