Să vezi și să te minunezi!

Dacă aș putea să ofer cuiva o vacanță de vis mi-aș oferi-o mie!

Da, știu! O să spuneți că sunt “suflet mare”! Dar credeți că aș rezista să trimit pe altcineva  într-un sejur prin Europa? Și mai ales într-o țară precum Elveția?!

Dacă aș putea să-mi aleg unde să trăiesc într-o altă viață, aș alege sigur Țara Cantoanelor! Sau cum spune prietenul meu Liviu, dacă ar fi să se reîncarneze și-ar dori să ducă o viață chiar și de câine în Elveția!

Acum mulți ani printr-un concurs de împrejurări am ajuns în Elveția, unde aveam să locuiesc o perioadă de timp. A fost unul din cele mai plăcute lucruri care mi s-au întâmplat.

Cum credeți că este să te trezești în fiecare dimineață în dăngănit de clopoței ca să nu zic talangă? ( nu era în perioada Crăciunului, stați liniștiți). Erau “văcuțele” vecinului care pășteau nestingherite.

Sau cum credeti că te simți când ai această priveliște?

Un sentiment de siguranță te însoțește pretutindeni. E o adevarată plăcere să mergi la cumpărături în Geneva și să nu fii ‘inoportunat”(știți la ce mă refer).

Recunosc că Geneva este orașul meu de suflet, chiar dacă am locuit în apropierea Lausanne-ului.

De câte ori vroiam să mă relaxez mergeam în Geneva și credeți-mă că de fiecare dată am avut ce vizita. Să mergi în orașul vechi, să vezi Jetul de apă din Geneva, să urci  pe Saleve și multe altele.

Cum deschideam fereastra acasă vedeam Alpii așa că nu am putut să nu îmi doresc ca într-o vacanță la munte să urc pe Mont- Blanc. Cineva m-a întrebat de ce țin atâta să urc acolo, că nu sunt altceva decât niște munți. Poate că așa este, dar gândul de a fi acolo sus, deasupra tuturor, doar eu, zăpada și liniștea desăvârșită mă fac să îmi doresc acest lucru. Eu și muntele. Doar noi doi! Nu am reușit atunci să ajung. Viața mi-a oferit o a doua șansă acum câțiva ani. Cu plăcere am revăzut Geneva, Montreux, chocolateria Cailler de la  Broc,

 m-am plimbat cu vaporașul pe lacul Leman,

 dar pe Mont- Blanc tot nu am urcat.

Nu-i  nimic, la cât de răsfățată am fost de viață, am fost sigură că-mi va mai oferi o șansă.

Și s-a întâmplat!

Am găsit această oferta de la CND Turism la sejururi Europa.

Cred că de data asta nu o să ratez șansa.
Mai ales că am ocazia să revăd și Parisul. Și aceasta a fost o locație pe care mi-am dorit să o vizitez. Când am ajuns la Paris am crezut, să nu râdeți, că sunt “acasă”. Eram pe Bulevardul Champs- Elysees și am crezut că sunt pe Magheru din București (plus, minus unele mici detalii). Nu degeaba i se spune Bucureștiului şi Micul Paris.
Și aici am o dorință neîmplinită. Nu am vizitat Disneyland-ul . Dacă tot ajungeți la Paris v-aș recomanda, dacă îmi permiteți, să vizitați Versailles-ul. Fiind pe aleile de acolo, am închis pentru o clipă ochii și am avut senzația că aud tropotul cailor și zgomotul săbiilor mușchetarilor.
Câtă istorie respiri când te plimbi prin grădinile Versailles-ului sau când vizitezi galeriile muzeului Louvre. Nu poți rata desigur Catedrala Notre Dame de Paris.
Sau plimbarea cu vaporașul pe Sena în timp ce în căști îți cânta Edith Piaf  ”Non, je ne regrette rien”. Pleci de lângă turnul Eiffel, ocolești Catedrala Notre Dame și  te întorci de unde ai plecat, timp în care poți lua și masa pe vaporaș. Și neapărat să urcați pe Turnul Eiffel ca să nu ratați splendoarea de lumini de la fiecare oră (la fix).
Metroul să-l vizitați dar aveți mare grijă să nu vă rătăciți. Aveți toate șansele!
Ei, dacă tot am prins peștișorul de aur mai am o dorință! (da, încă una!).
Să ajung în Provence și să mă plimb prin lanurile de lavandă când aceasta e în floare. Promit că poze de aici voi posta când mă voi întoarce din excursie!;)
Credeți că astea-s toate dorințele? Vă înșelați!
V-am zis că în viața viitoare mi-aș dori să trăiesc în Elveția. Acum însă am ales să trăiesc aici. Da, ați înțeles bine, eu am ales să trăiesc aici. De ce??
Pentru aceste locuri încântătoare și uitate de lume care cred că ar merita să fie incluse în destinații turistice din România.

Când eram copil, îmi doream mult să călătoresc. Nu am călătorit pe cât mi-am dorit, dar totuși am fost în locuri visate de mulți. Fac parte din generația dinainte de ’89 și cei de o seamă cu mine știu cât de greu, dacă nu aproape imposibil era să “ieși în afară” în acele vremuri. Exprimându-mi o dată dorința de a călători în străinatate cineva m-a întrebat simplu:
-Dar țara ta ai vizitat-o? Mergi întâi să-ți cunoști țara și apoi dacă mai ai timp mergi și afară!
Am ascultat sfatul (contrar obiceiului meu).
 Și nu regret nimic!
Ce ziceți, ați încerca și voi așa vacanță?

Pozele fac parte din arhiva personală.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014, proba 8