Trandafirii mor

Toamna mi te ia, 

Vis stingher, cu ea. 

Lacrima de dor 

Strop de mărgărit. 

Trandafirii mor. 

Visurile mint. 

Trandafirii mor. 

Visurile mint.  

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Parada anotimpurilor

De ceva timp m-am mutat la casă.

Preocupată de aranjarea interioară a acesteia, am cam neglijat grădina din jur. Fiind vară, apoi toamnă, nu prea am băgat de seamă, totul fiind verde în jur. Dar acum, când iarna deja s-a instalat, mi-am dat seama cât de trist arată totul. Şi recunosc că nu îmi prea place. Mai ales că, acasă la mine (mă refer la locul unde am crescut şi unde revin cu drag de fiecare dată), grădina arată superb. 

Oricare ar fi anotimpul. Pare că eşti la parada florilor! De când apar primii ghiocei, apoi lalelele, trandafirii, totul e o feerie. Multitudinea culorilor din grădină îţi aprinde imaginaţia. Să nu mai vorbesc de parfumul lor! Al florilor.

Aşa că m-am hotărât să-mi transform şi grădina de aici, într-un paradis frumos mirositor, într-o veritabilă paradă  a anotimpurilor (cat-walk, nu am făcut decât franceză la şcoală)!

La intrarea în curte, am o alee ce duce către casă. Dale din zgură, ştiţi voi de care. M-am gândit ca în permanenţă aceasta să fie flancată de plante. Şi preluând modelul de acasă o să încep cu ghioceii pe care îi voi aduce chiar de acolo în primăvară. Un pic de "ceva" moldovenesc pe tărâm oltenesc, ar zice prietenul meu! Şi are dreptate. Mereu simţim nevoia de a ne întoarce în locul unde ne-am născut sau măcar să ne înconjurăm de ceva ce să ne facă să ne simţim ca acasă.

Bun, până aici nu a fost prea greu.

După ghiocei voi vrea să-mi apară lalelele şi narcisele. Dar îmi doresc ceva aparte. Aşa că m-am orientat spre cei de la Covera:

unde din propria-mi experienţă ştiu că voi găsi ceea ce-mi doresc.

Mi-e foarte greu să mă decid.

Vara mi-ar place ca atunci când intru în curte, să mă întâmpine pe alee, trandafirii. Să nu mai spuneţi la nimeni, dar sunt florile mele preferate. Acesta chiar e deosebit:

Covera

Tecuci

Ce părere aveţi? Seamănă cei doi trandafiri?

Vă spun sigur că da! Doar că al doilea e deja în grădina de la Tecuci!

Şi ştiu sigur că mă pot bucura de frumuseţea şi parfumul lor până în toamnă.

Credeaţi  că voi uita de crizanteme? Sunt cam ultimile flori ce rămân pe baricade până toamna târziu şi de multe ori rezistă cu încăpăţânare începutului friguros de iarnă.

Oricum va trebui desigur să mă dotez şi cu ceva echipament de udat .

Cred însă că vedeta iernii va fi freza. Cum care freză? Cea de zăpadă, desigur! Şi asta urgent! Tocmai a început să se aştearnă zăpada şi după cum se pare, prea curând nu scăpăm de ea. Mă gândesc la asta:

V-ar place aşa ceva? Mie sigur, când mă gândesc câtă zăpadă am de dat!

Şi ca să vă mai încălziţi oleacă,  ascultaţi şi admiraţi:

                          

Din nou iarnă

Brrrr, a venit iar iarna!
Nu e decembrie, dar ninsoarea deja a început să cadă. Dar nu aici la mine. Nu încă.
Cui nu i-ar place să stea la gura sobei şi să audă lemnele cum trosnesc?



Personal îmi aduc aminte cu plăcere când, copil fiind, ne jucam în zăpadă până seara târziu şi nu intram în casă decât după multele insistenţe ale părinţilor. Cu obrajii îmbujoraţi, uzi la picioare şi cu mâinile radiind căldură ne uscam lângă sobă. Dar ce conta. Eram fericiţi!
Dar vremurile astea bune s-au dus încet, încet. O perioadă lungă de timp nu a mai nins ca în copilărie. Nu reuşeam nici măcar un om de zăpadă să mai facem.
Până într-o zi când, acasă la mine, la Tecuci fiind, m-am trezit într-o dimineaţă în lătratul căţeluşului meu care parcă mă chema afară. Am rezistat cât am rezistat dar la un moment dat m-am ridicat din pat hotărâtă să-l trimit la plimbare (ca să fiu delicată).
Când ce să văd?
Surpriză!

Undeva în viitor!

Afară ninsese ca-n basme şi el parcă mă chema să ne jucăm prin zăpadă. Nu am stat mult pe gânduri şi am răspuns originalei invitaţii.

Toate bune şi frumoase până când m-a readus mama cu picioarele pe pământ.

-"Acu dacă tot aţi bătătorit bine zăpada treceţi şi faceţi şi pârtia spre poartă!" Oops, la asta nu mă gândisem. Dar ce ar putea fi aşa de greu?
"-Facem o ţâră de muşchi şi cât vinul fierbe pe aragaz termin şi eu treaba"mi-am zis .
Îmi dăduse mama o lopată pentru zăpadă care cred că era mai grea ca mine şi goală darămite cu zăpadă. Acu asta era. Aşa că plină de avânt m-am apucat de treabă. Doar că elanul se cam ducea şi zăpada nu prea scădea.
Cu mare chin am reuşit să termin aleea până la poartă. Credeţi că a fost uşor ?

E ceva, nu?

Oricum, cana de vin fiert băută după, mi-a mers la inimă (sau poate s-a urcat la cap?). Doar la febra musculară nu prea a făcut bine. 

Dar asta nu a fost tot. A doua zi dimineaţa a trebuit să o iau de la capăt, dar cu trotuarul (nu că în curte nu s-ar fi depus la loc).

Acu fie vorba între noi decorurile de iarnă sunt superbe,

Revin în prezent. Temporar (sper eu în sinea mea) ne-am mutat la casă. Şi dacă tot a venit iarna ce credeţi că s-a gândit prietenul meu? Să ne pregătim de zăpada din iarna asta. Prevăzător, nu-i aşa? Cu ce credeţi că apare? 

De zăpadă nici nu poate fi vorba, încă!

O nu! Iară?! Nu se poate!

Atunci mi-am adus aminte de Murphy şi legile lui:

"Dacă ai o problema grea dă-o unui leneş. El va găsi cea mai simplă cale să o rezolve"(sau pe aici pe undeva).

Am intrat pe net şi i-am căutat pe cei de la Covera.

De unde ştiu de ei? Dar cine nu a auzit de Covera?!

Eram sigură că voi găsi acolo ceea ce caut, adică o freză de zăpadă şi aşa a fost. Asta mi se pare numai bună pentru mine. Cu aşa ceva, curăţatul zăpezii va fi sigur o plăcere!

Dacă mă gândesc bine momentan încă ne-ar prinde bine un aspirator de frunze.

Am văzut şi o Thuja Occidentalis care cred că ar merge perfect lângă brăduţul de mai sus. Aşa o fericesc şi pe mama care demult îşi doreşte una. 

Sigur o să fie o surpriză, plăcută de ambele părţi, sper eu.

La 18 ani

Mi-aş dori să am din nou 18 ani şi să mai şi primesc în dar o maşină! Dar nu orice maşină ci o Toyota şi anume noul Aygo.

Spui Aygo, spui distracţie!

De ce mi-ar place? Pentru că ador să mă distrez (nu contează că unii dintre prietenii ce mă cunosc bine vor râde şi vor face comentarii răutăcioase;) )

Mi-a venit în minte melodia celor de la Voltaj: 20 ani (a se citi 18 ani)

Cui nu i-ar place să se urce în maşină, să pornească motorul şi să-i dea bice la drum? Unde? Oriunde ar vedea cu ochii. Ideal ar fi ca atunci când primeşti cheile maşinii, în torpedoul ei să găseşti şi cardul full nu de alta dar îţi mai trebuie ceva mărunţiş de combustibil. Nu, nu glumesc când spun ceva mărunţiş. Chiar aşa e. Inginerii lor au adus ceva îmbunătăţiri motorului reuşind astfel să reducă emisiile de CO₂  şi consumul de carburant. Deci deodată 2 iepuri dintr-un foc: nici poluare şi nici combustibil mult.

Atunci chiar nu te mai reţine nimic!

Personal aş cutreiera ţara în lung şi în lat că tot îmi place să călătoresc, şi nu aş rata nici Europa. Imaginaţi-vă că vă aflaţi undeva pe o autostradă (adevărată!) şi goniţi la volanul unui Aygo!

Aygo al meu la 18 ani!

Vă cam roade invidia!

În mod sigur mi-aş conecta smartphone-ul la noul sistem multimedia x-touch şi mi-aş ţine la curent amicii cu locurile vizitate. Aşa că am suflet mare!

Ştiţi de ce mi-ar mai place? Că e micuţă şi poate intra chiar şi pe străzile mai înguste din cartierele vechi ale oraşelor europene. Şi până şi eu aş putea-o parca! Ăsta da atu pentru mulţi şoferi.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

După ani şi ani

Undeva, cândva...
Fusesem invitată la aniversarea prietenei mele ce locuia în apropiere. Ce de emoţii aveam, ce de întrebări fără răspuns: cu ce mă îmbrac, ce cadou să-i cumpăr, cine va mai veni... Pe măsură ce timpul trecea, nerăbdarea creştea.
A fost prima mea petrecere ca adolescentă.
Veni şi ziua mult aşteptată.
Aranjată, cu nelipsitul buchet de flori în mână am păşit timidă pragul casei ei. Nu ştiu de ce dar am avut o tresărire. Am simţit că ceva se va întâmpla în acea seară.
O muzică lentă se auzea din camera de dans. Am intrat stingheră. Nu cunoşteam pe nimeni. Asta nu prea îmi plăcea. Eram deja de o oră ajunsă şi încă nu discutasem cu vreun invitat.
"O seară ratată, mi-am zis în gând".
Mă gândeam să plec, când am simţit cum un parfum a invadat camera (aveam să aflu că folosea Tarr). Am închis ochii pentru o fracţiune de secundă parcă pentru a mă bucura mai intens de acesta.
O mână m-a atins pe umăr şi o voce caldă m-a întrebat:
"- D-ră dansaţi?"
O combinaţie de tutun cu brandy mi-a gâdilat senzual nasul.
"-Da, am răspuns pătrunsă de un fior necunoscut mie până atunci."
M-a luat de mână şi m-a condus spre locul de dans. Simţeam că păşesc pe nori. Uşor m-a tras spre pieptul lui şi am început să dansăm. Încă nu îi văzusem chipul dar observasem că purta o cămaşă de in albă ca spuma laptelui.
Nu valsasem niciodată până atunci, dar îmbrăţişarea lui parcă mi-a dat aripi. Nu pot uita acel vals din decembrie (cu totul întâmplător): Once upon in Decembre.



Ceea ce mi-a rămas în minte a fost şi parfumul lui. La sfârşitul dansului mi-a mulţumit şi s-a retras.
Curioasă mi-am căutat prietena şi am cerut amănunte despre el.
"-A fost Vânătorul!
-Cine?! am întrebat eu nedumerită.
-Vânătorul! mi-a răspuns încă o dată prietena mea. Nici nu ştii câte "căprioare" are în palmares. Ai grijă!"
Şi am avut!
Timpul a trecut dar parfumul lui mă urmăreşte în continuare. Acum foloseşte Gerovital H3 Men pentru că ştie ce le place femeilor. Şi ce-mi place mie. Şi vă garantez că are acelaşi farmec de fiecare dată! De unde ştiu ? Pentru că se simte şi prin telefon.
Încă mă întreb cine pe cine a vânat până la urmă.
 Dar oare mai contează?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Gata cu vacanta

M-am hotarat in sfarsit.
Voi participa la editia de toamna de la Superblog
Sper sa am puterea de a participa la cat mai multe campanii. Acum daca voi reusi sa particip la toate cu atat mai bine:).
Totodata sper sa am si insiratia necesara de a scrie articole cat mai interesante.
Stiu. Nu e usor, dar e o provocare.Si in ultimul timp au inceput sa-mi placa provocarile.
Bafta tuturor colegilor de competitie si sa ne intalnim la gala!

Aduceri aminte

De curând am fost în vacanță acasă la mine sau mai bine zis acolo unde m-am născut și am copilărit.
Nu știu cum faceți voi, dar eu, când ajung acasă, dacă nu în prima seară, atunci musai în ziua următoare încep să "cotrobăi". Prin ce?! Aș putea spune printre amintiri. O parte sunt acolo pentru că e casa copilăriei mele. Uneori e suficient un parfum și se declanșează o amintire. Sau e suficient un obiect oricât de mic și gândul mi se întoarce deja în trecut.

Veni, vidi...

A venit

              

     A văzut

A zburat!

Albinuța harnică

 

                                          Mai muncește cineva în țara asta!:)

Trandafir după ploaie

Crăițe

 

Reale sau ireale? Stiu sigur că-s reale!

Flori de Cucumis sativus

Trandafiri, trandafiri

Îmi place să mă văd în cea mai bună lumină

Iluminarea camerei este importantă. Dar nu cred că vă spun o noutate.

Să nu uităm să citim

Dacă e să mă întrebați, prefer cartea în formatul tipărit.
Poate și datorită faptului că acum...1000 de ani (glumesc) când m-am născut nu exista decât acest format.
Practic am crescut, am învățat după cărți tipărite pe hârtie. Am prins vremurile când trebuia să ai relații sau să dai ceva vânzătoarei de la librărie ca să-ți păstreze o carte bună când apărea. Părinții meu, profesori fiind, lăsau un salariu la biblioteca școlii când se primeau cărți. Dacă nu mă credeți, mărturie stau cărțile din biblioteca de acasă (mă refer la casa părintească).

Știți "mirosul" de carte nouă? E inconfundabil. Încercați să atingeți o carte nou-nouță și vedeți ce simțiți.

Să nu uităm să fim copii

Copilăria e ceva de care ne aducem aminte cu plăcere. De câte ori, adulți fiind, nu ne-am dorit măcar pentru o clipă să redevenim copii.
Putem să facem acest lucru oridecâte ori vrem. E suficient uneori să privim un copil cum se joacă. Pentru el nu există imaginar sau real.
Demulte ori ne regăsim copilăria alături de piticii noștri.

Mereu altfel

Avem o mică dispută în familie.
Vreau baia mea să mă simt bine în ea!
Dar ce mă fac căci și el o vrea!
Ei, aici e aici!

Pe toate gusturile

 Sunt ca mai toată lumea dependentă. De ce? De tehnologie. Nu-mi imaginez cum ar fi fără telefon mobil și fără laptopul meu.

Am un nepoțel

Dumnezeu să-i dea de toate!  Împlineşte o vârstă, foarte fragedă. Toată  lumea, unchi, mătuşi, verişori şi verişoare s-au strâns în jurul lui. O singură dată împlineşte acei trei anișori.

Un click salvator

Chiar dacă suntem încă în vacanță, trebuie să ne gândim că mai este puțin și reîncepe școala. Da. Știu. V-am stricat ziua. Acu asta e. Dar am și o veste bună.

Excelența face diferența

De curând am fost la prietena mea. S-a mutat în casă nouă și ardea de nerăbdare să mi-o arate.
 Recunosc că eram și eu dornică să o văd la cât mi-o lăudase.

O vacanță rustică

Vara asta m-am gândit să petrecem un concediu diferit de ceilalți ani, adică fără mare, fără munte, fără călătorii în străinătate.

Somn liniștit

Vara asta chiar ne-am renovat singuri apartamentul.
Am început cu avânt să strângem ce era de strâns, să adunăm materialele de care aveam nevoie.
După o săptămână eram deja epuizați de alergătură dar mare lucru nu reușisem să facem. În ritmul ăsta ne prindea iarna cu toate împrăștiate.

Preferații mei

Mă întreb care e accesoriul obligatoriu al acestei veri.
Depinde.
De ce?
De locul unde te afli, desigur!

Toți pentru unul

Și unul singur (magazin, desigur) pentru toți din familie!

Se-ntâmplă iară

Am un deja vu de vară!

Sunt la Suceava

Pe aeroport. Am ajuns aici printr-o întâmplare fericită, de care vă povestesc altădată!
În Bucovina nu am mai fost demult. Să fie cam treizeci de ani. Doresc să o revăd.

Pasiunea verii

Întotdeauna am fost fascinată de dans.
Dar parcă am două picioare stângi sau și mai rău dacă s-ar putea spune.

Pantoful Cenușăresei

Fiecare avem stilul personal. Sunt situații care cer însă o anumită ținută. Nu voi intra pe acest teritoriu. Sunt specialiști care în mod sigur pot face recomandările potrivite.

Roșioara playboy

Supersandalele verii

E august, deci vară și cald. Am zis cald? Era mai bine dacă ziceam foarte cald!

Iar plouă

"Nu am chef azi, nu am chef azi
N-am chef azi de nimic" vorba celor de la Vama Veche.

Ajutorul din grădină

Vă place?

 

 Cam așa arată grădina de la Tecuci (o mică parte din ea).

Doar un click

În activitatea mea de zi cu zi  folosesc foarte mult imprimanta, ceea ce înseamnă că pe lângă una performantă, am nevoie de articole de birotică și papetărie, de cartușe, de aparate și accesorii finisare documente.

Călătorie plăcută

E vară, e soare!
Mai avem puțin și plecăm în concediu. M-am gândit la un mic circuit: câteva zile la mine acasă la Tecuci, câte o da Domnul la mare, apoi spre casă via București.

Grădina de vis

Ca în fiecare zi, am vorbit cu mama la telefon. Pe ordinea de zi, desigur, grădina!
Am încercat de multe ori să-mi explic ce anume o face să-i  fie atât de devotată. Cum nu am găsit un răspuns să mă mulțumească am zis că-i mai bine să rămână ca-n gară.

Cadoul dorit

În timp ce vorbeam zilele trecute cu vara mea la telefon, l-am auzit pe cel mic zicându-i:
-Mama, te rog, vreau și eu o bicicletă ca asta! Hai mama, te rog! Promit că o să fiu cel mai ascultător, că nu te mai supăr!

Sunt pasionat de mașinuțe

De mic copil. Sunt şi acum. Probabil voi fi câte zile voi trăi.

O casă cu suflet

O perioadă de timp am stat în Elveția.
Am fost mereu surprinsă de evoluția lor vis-a vis de a noastră.

Așa ceas, așa oră

Acum ceva timp am fost în Elveția. Pentru mulți Țara Cantoanelor este sinonimă cu: ceasuri, ciocolată și turism. În mare parte așa e.

Am comis-o

Cu bună ştinţă. Că aşa sunt eu. Când e să mă hotărăsc o cam fac pe loc. Sau pe moment. Sau cum vreţi voi să spuneţi.

M-am săturat

De făcut curățenie.
Nu că aș face prea des.
Motto: "Munca l-a făcut pe om, dar nimeni n-a murit că n-a muncit sau după caz, hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim".

Mobile Vet - o viață de câine... divină

Bună, sunt Luna.

Și această poveste este despre amicul meu Picky.

Plec în vacanță

E vară, e soare (în sfârșit), e vremea vacanțelor!

Acasă!

     Acasă din nou!
     Nimic nu se compară cu starea pe care o ai atunci când te întorci în casa părintească. Ai senzația că ești încă mic și părintele veghează la liniștea și siguranța ta. 

Trandafir al diminetii mele

 Trandafir in roua diminetii

Ce diamant ascunzi intre petale,

Da-mi stropi de foc si de-nceput a vietii

Da-mi un pamant si-acopera-l cu dale.

 Da-mi o petea, de dulce amagire

Si-o clipa de-nceput de dimineata,

Un spine bland si-o raza de iubire

Si-o mica stea din lumea ta mareata.

 Caci am sa vin mereu ca sa te ud

Si-am sa ma-nvart in juru-ti cu-ntristare

C-ai sa te duci, frumos si crud,

Si vreau sa-mi iau adio la plecare.

 Da-mi o speranta cat inca mai existi

C-ai sa te-ntorci din nou la primavara,

Si-o sa visez mereu cu ochii tristi

La diminetile cand luminai de prima oara.

Oh, e prea tarziu sa-ti cer iertare

Ca ti-am pretins ce nu-mi poti oferi,

Ramai oricum lumina diminetilor murdare!

Ca-n visul meu tu nu poti ofili !

Nichita Stanescu

Provocare pentru #roundTripRomania

În 14 zile...

Ce ar trebui să viziteze un american care ar veni prima dată în România?!

Bună întrebare dar greu poate fi răspunsul!

Cu ei totul e posibil!

    Privesc afară și nu văd decât ploaia cum bate în fereastră. Mi s-a cam urât de vremea asta . Aș vrea cumva altceva. Ploaia de afară îmi aduce aminte de o primăvară petrecută în Lausanne când timp de o lună nu am văzut soarele.
   Televizorul se aude încet, dar ceva reușește totuși să-mi atragă atenția.Soare! Uau! Asta înseamnă și căldură! Care or fi oare fericiții ce se bucură de mângâierile acestuia? Cei din Geneva?! Il invidiam pe amicul meu Liviu că se numără printre ei!
   Nu trec decât câteva minute și sună telefonul.  Să mai zici că nu funcționează telepatia! Ce să vezi?Liviu era la telefon!
- Ce faci P.?Am auzit că ați prins igrasie de la ploile astea de vară! Ha, ha,ha!
- Profiți de distanță sau ce? Crezi că-s reușite glumele astea alea tale?
- Ei hai, lasă, nu mai fi așa scorțoasă sau ți-a intrat umorul la apă?Hi, hi, hi!
- Ho,ho,ho vezi tu glumițe când ne vedem data viitoare!
- S-ar putea să văd asta mai repede decât ai crede.Tocmai de asta te-am și sunat!Ia deschide calculatorul și intră pe adresa pe care ți-am trimis-o pe e-mail.
- Vrei să mă oftici mai rău sau ce? Ce să caut pe adresa asta?
- Intră tu și vei vedea!
- Bucuresti-Geneva?!
- Ei da, începi să te cam prinzi! Știam că e orașul tău de suflet, și m-am gândit că ți-ar place să vezi locuri dragi și de ce nu și altele noi.
- Că bine le mai zici tu! Chiar mi-ar place să mă mai plimb pe malul lacului,

să văd Jetul de apă, monumentul prințesei Sissi

. Îti mai aduci aminte de plimbarea cu vaporul de la Geneva la Montreux?

- Ba bine că nu! Dacă tot vii poate mergi și la Roma. Din Geneva ajungi foarte repede acolo. Știu că data trecută nu ai putut vizita orașul.
- Ai dreptate, e unul din orașele pe care demult îmi doresc să-l vizitez.
- Atunci poate ar fi mai bine să intri pe site-ul recomandat mai înainte și să cauți bilet pentru ruta  Bucuresti -Roma. Vii la Geneva direct de la Roma.
Și mai am o surpriză pentru tine.Ce zici dacă ajungi vara asta și la Paris?



- Asta da surpriză!
- Recunosc că toate astea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi fost cei de la Bilete Avion.

 Cu ei totul e posibil. Să vezi câte destinații și ce oferte interesante au! Numai timp să ai!
- Ei da, așa prieteni...!
- P.,sper că la mine te referi!
- La tine si la ei, desigur!
Și uite cum un lucru care a început nu tocmai bine (ca să nu zic că a început prost) s-a terminat bine!

  

De ce Danone?!

După cum am scris pe blog la campania aniversară de 15 ani de la primul iaurt Danone în România, mă preocupă de ceva timp adoptarea unui stil de viață sănătos pentru mine și familia mea.

Infidelitate. Stil de viață, necesitate sau instinct primar.

   Acum câteva zile total întâmplător, căutând diverse pe internet, dau peste cartea "Jurnalul unui infidel" de Alexander Green.
   Prin prisma faptului că populația feminină a globului este aproape dublă față de cea masculină, tare curioasă am fost ce ar putea să scrie. Am căutat cartea și am ajuns și la blogul autorului. Am mai citit în căutarea altor detalii și am ajuns pe pagina de facebook.

Florăria Mobilă - eleganță, necesitate sau comoditate

            Nu știu cum mai este în vremurile acestea când mașinile tunate, tableta și iphone-ul sunt aproape icoană. Pe vremea mea lucrurile erau ceva mai simple. Atât de simple încât oamenii reușeau să găsească în lucruri  și gesture mărunte fapte de o deosebită valoare.

Furtuna

                                                        Vine furtuna!

Trandafiri in apus de soare

Splendizi acesti trandafiri albi!

Da, sunt albi dar apusul de soare (de mai jos) le schimba culoarea in acest roz diafan!

 

 

Florăria Mobilă- prietenul din umbră!

  S-a întâmplat  prin primăvară.
  Aşteptam cu nerăbdare acest eveniment. Aveam să-mi revăd colegii şi urma, ca de fiecare dată, să ne povestim ultimile noutăţi. Desigur, momentul cel mai gustat avea să fie rememorarea celor petrecute împreună pe vremea când eram tineri (nu că acum nu am fi!). Nu era nicidecum prima dată când le reauzeam. 

Gândăcelul

 - De ce m-ai prins în pumnul tău,  
 Copil frumos, tu nu știi oare  
 Că-s mic și eu și că mă doare  
 De ce mă strângi așa de rău?
   
 Copil ca tine sunt și eu,  
 Și-mi place să mă joc și mie,  
 Și milă trebuie să-ți fie  
 De spaimă și de plânsul meu!
   
 De ce să vrei să mă omori?  
 Că am și eu părinți ca tine,  
 Și-ar plânge mama după mine,  
 Și-ar plânge bietele surori,  
 
 Și-ar plânge tata mult de tot  
 Căci am trăit abia trei zile, 
 Îndură-te de ei, copile,  
 Și lasă-mă, că nu mai pot!
   
 Așa plângea un gândăcel  
 În pumnul ce-l strângea să-l rupă  
 Și l-a deschis copilul după  
 Ce n-a mai fost nimic din el!
   
 A încercat să-l mai învie  
 Suflându-i aripile-n vânt,  
 Dar a căzut în țărnă frânt  
 Și-nțepenit pentru vecie!  
 
 Scârbit de fapta ta cea rea  
 Degeaba plângi, acum, copile,  
 Ci du-te-n casă-acum și zi-le  
 Părinților isprava ta.
   
 Și zi-le că de-acum ai vrea  
 Să ocrotești cu bunătate,  
 În cale-ți, orice vietate,  
 Oricât de făr-de-nsemnatate  
 Și-oricât de mică ar fi ea!

Poezie de Elena Farago
Sursa versuri

Albinutza

"E atât de scurtă vara

Şi e plin de flori

Te-nconjoară şi te-agaţă cu parfumul lor

Din floare-n floare ca o albinuţă vrei sa zbori

E atât de scurta vara asta

Şi e plin de flori. "

Sursă versuri

Şi să vă pun şi o melodie. Scurtă, tot cu albine.

Gărgăriţă riţă

                                         
"Gărgăriţa riţă
Zboară-n poieniţă
Unde vei zbura
Acolo va fi casa mea.
Buburuză, ruză,
Unde vei zbura,
Acolo mă voi mărita.."
 

Un ten fericit

Un ten fericit este luminos ca o zi de vară.

Aşa cum e răsăritul de soare! 

Doar la mare, pe răcoare!

 

Cu Apidermin  surpriza e mare
Nici nu vă trebuie multă răbdare!

15 ani impreuna cu Danone!

     De ceva timp ma preocupa adoptarea unui stil de viata sanatos. Incerc sa renunt la obiceiurile alimentare putin cam nesanatoase care le aveam si sa trec pe o alimentatie echilibrata. Si normal ca am apelat la Danone. De cand ma stiu am fost insa consumatoare de iaurturi, simple sau cu fructe. Tin foarte mult la calitate si de aceea mi-am indreptat atentia catre acestia.  As putea chiar spune: Danone= Calitate.

     Odata cu implinirea pe 15 mai a 15 ani de la primul iaurt Danone produs in fabrica din Bucuresti, s-a  relansat site-ul Danone.ro

Blogânduri : Creangă de măr înflorit

Blogânduri : Creangă de măr înflorit

Cafeaua divină!

          Toată lumea apreciază o cafea, mai ales dacă e și foarte bună!

          Probabil ce am pățit eu, au mai pățit și alții. Însă simt nevoia să  împărtășesc cu voi.

          Era o zi de duminică. Și deci o zi de shopping! Vorbisem cu 2 zile înainte și programasem ziua asta împreună cu vara mea, Maria.

            M-am trezit devreme, și tacticoasă mi-am făcut o cafea cu mult caimac și liniștită am savurat-o. Până am terminat, trecuse deja un sfert de zi de când o beam și atunci "am luat-o la picior" în viteză către vara mea cu care aveam întâlnire.

            Acolo surpriză!

            -Dragă, eu acu m-am trezit, nu bei cafeaua cu mine?

            -Îmi pare rău, beau de șase ore. Și cafea!!

            - Nu știu ce ai băut tu, dar ce îți dau eu nu poți refuza! Nu are termen de comparație. Tocmai mi-am luat un espressor nou!  Aseară l-am testat. Și până nu am căzut lovită de oboseală, l-am tot testat. Nu face cafea, face cafea de nerefuzat!

            -Apoi dacă tu îl lauzi, măcar să îți țin companie.

           Ce pot să spun? La viața mea am consumat multă cafea, dar așa cum a fost aceea  nu cred că am mai băut! Culmea că era același sortiment cu cel  băut în urmă cu șase ore. Cu toate acestea parcă beam altă licoare. Și atunci am întrebat-o pe vara mea de unde l-a luat. 
            -Păi să nu-ți vină să crezi dar l-am cumpărat online. La început și eu am fost sceptică, dar asta până ieri când nu mă mai vedeam sătulă de cafea!

            Și atunci ce concluzie am tras?

Că ziua bună începe cu o cafea bună, însă cea mai bună începe cu o cafea divină făcută la un espressor Xsmall.

 

Lalele,lalele!

 

 

Tot din frumusetile din  gradina de acasa!