Nimic nu se compară cu starea pe care o ai atunci când te întorci în casa părintească. Ai senzația că ești încă mic și părintele veghează la liniștea și siguranța ta. Când intru în camera mea simt mirosul ușor de naftalină. Abia aștept să mă arunc în lenjeria proaspăt apretată și să-i aud foșnetul. De data asta mi-am adus aminte de bunica mea!
Copilă fiind îmi plăcea să dau iama în lăzile de zestre ale ei. Mirosul de la naftalina pusă între ele îmi aduce și acum aminte de acele mici incursiuni. Frumos rânduite stăteau materialele pe care cu grijă le alegea de la puținele magazine care se găseau în acea perioadă. Iarna, când avea mai mult timp liber le croia și le trăgea la mașina de cusut veche, dar bună. O primise cadou de la tatăl ei când a terminat școala de ucenicie în ale croitoriei. Mașina de cusut o avem și astăzi, e în stare de funcționare perfectă dar din păcate ea nu o mai folosește și mai mult ca sigur nimeni altcineva nu o va mai face. Cam din acea perioadă mi s-a deschis gustul pentru lenjeriile de pat. Nu râdeți! Cred că aveam cam 12 ani când am vrut să-mi facă prima lenjerie de pat. Fusesem cu sora mea cu plugușorul pe la vecini, iar cu banii strânși (vecini buni!) am fost cu bunica în oraș și mi-am cumpărat un material. Ce încântată eram! Era un material alb cu floricele discrete albastre (culoarea mea preferată). Din el mi-a făcut un set complet de pat și a mai rămas și de două fețe de pernă mici (puiuți, cum le zicem acasă). Materialul nu a fost cine știe ce din punct de vedere calitativ (dar încăpățânarea mea a fost mai puternică!) și după o perioadă de timp s-a cam dus. Dar încă mai avem puiuții pe care îi păstrăm ca amintire și astăzi. Vreți să știți dacă mai avem "lada de zestre a bunicii"? O, daaa! Lada e încă plină cu diferite tipuri de pânze din in, bumbac (a propos am găsit și câteva pachete de țigări puse ca sperietoare pentru molii poate mor de cancer de plămâni!). Restul de ladă l-am umplut în timp cu lenjerii de pat de parcă aș fi schimbat locul de dormit în fiecare zi. Nu vă spun câte lenjerii am adunat căci m-ați întreba ce fac cu ele! Sincer nici eu nu știu, dar ce pot spune e că sunt încântată de achizițiile mele! Și că voi continua să cumpăr lenjerii. Ceea ce am și făcut de curând când am descoperit această lenjerie de pat care mi-a luat ochii (e și albastră pe deasupra):
 |
| Sursă |
Dacă tot am intrat pe acest outlet de lenjerii de pat (pe care vi-l recomand cu căldură) am mai remarcat una pe care o voi trimite cu siguranță acasă la părinți:
Poate nu uitați nici voi să vă întoarceți acasă!
Îmi place melodia. Şi albastrul! :)
RăspundețiȘtergereSi mie imi place albastrul pe care l-ai ales. Si bunica mea avea doua asemenea lazi...la ea, in Moldova erau lucru obisnuit. Iar cand s-a mutat in Bucuresti le-a luat si pe ele, spre deliciul meu.
RăspundețiȘtergereBafta la concurs!
Din Moldova sunt si eu:)
ȘtergereMultumesc!
Cam asa arata si amintirile mele de la tara, de la bunici. Si tot noi ne croiam si lenjeriile si fetele de masa...Minunate vremuri! Imi plac lenjeriile cu flori alese.
RăspundețiȘtergereAmintirile cu bunicii rămân întotdeauna de neuitat!
ȘtergereÎmi plac florile în general:)
Chiar ca sunt frumoase lenjeriile!
RăspundețiȘtergereMelodia e preferata mea(din cele ale lui Smiley
frumoase imprimeurile!
RăspundețiȘtergereMasina de cusut nu am avut in copilarie, iar acum am una care nu functioneaza prea bine, insa am invatat sa cos de mana cate ceva. Timp daca as avea...
RăspundețiȘtergereO prietena a mea a primit mostenire lada de zestre a bunicii ei. Minuntat lucrata... Cred ca valoreaza cat toate cheltuielile unei nunti. :)))
Succes la concurs!
Timp am uneori, dar îl scap printre degete.
ȘtergereSă cos recunosc că nu-mi place, dar ador tricotatul. Acesta a fost și motivul pentru care mi-am făcut blogul, doar că între timp s-a mai schimbat câte ceva:)
Mersi pentru urare!