Din nou iarnă

Brrrr, a venit iar iarna!
Nu e decembrie, dar ninsoarea deja a început să cadă. Dar nu aici la mine. Nu încă.
Cui nu i-ar place să stea la gura sobei şi să audă lemnele cum trosnesc?



Personal îmi aduc aminte cu plăcere când, copil fiind, ne jucam în zăpadă până seara târziu şi nu intram în casă decât după multele insistenţe ale părinţilor. Cu obrajii îmbujoraţi, uzi la picioare şi cu mâinile radiind căldură ne uscam lângă sobă. Dar ce conta. Eram fericiţi!
Dar vremurile astea bune s-au dus încet, încet. O perioadă lungă de timp nu a mai nins ca în copilărie. Nu reuşeam nici măcar un om de zăpadă să mai facem.
Până într-o zi când, acasă la mine, la Tecuci fiind, m-am trezit într-o dimineaţă în lătratul căţeluşului meu care parcă mă chema afară. Am rezistat cât am rezistat dar la un moment dat m-am ridicat din pat hotărâtă să-l trimit la plimbare (ca să fiu delicată).
Când ce să văd?
Surpriză!

Undeva în viitor!

Afară ninsese ca-n basme şi el parcă mă chema să ne jucăm prin zăpadă. Nu am stat mult pe gânduri şi am răspuns originalei invitaţii.

Toate bune şi frumoase până când m-a readus mama cu picioarele pe pământ.

-"Acu dacă tot aţi bătătorit bine zăpada treceţi şi faceţi şi pârtia spre poartă!" Oops, la asta nu mă gândisem. Dar ce ar putea fi aşa de greu?
"-Facem o ţâră de muşchi şi cât vinul fierbe pe aragaz termin şi eu treaba"mi-am zis .
Îmi dăduse mama o lopată pentru zăpadă care cred că era mai grea ca mine şi goală darămite cu zăpadă. Acu asta era. Aşa că plină de avânt m-am apucat de treabă. Doar că elanul se cam ducea şi zăpada nu prea scădea.
Cu mare chin am reuşit să termin aleea până la poartă. Credeţi că a fost uşor ?

E ceva, nu?

Oricum, cana de vin fiert băută după, mi-a mers la inimă (sau poate s-a urcat la cap?). Doar la febra musculară nu prea a făcut bine. 

Dar asta nu a fost tot. A doua zi dimineaţa a trebuit să o iau de la capăt, dar cu trotuarul (nu că în curte nu s-ar fi depus la loc).

Acu fie vorba între noi decorurile de iarnă sunt superbe,

Revin în prezent. Temporar (sper eu în sinea mea) ne-am mutat la casă. Şi dacă tot a venit iarna ce credeţi că s-a gândit prietenul meu? Să ne pregătim de zăpada din iarna asta. Prevăzător, nu-i aşa? Cu ce credeţi că apare? 

De zăpadă nici nu poate fi vorba, încă!

O nu! Iară?! Nu se poate!

Atunci mi-am adus aminte de Murphy şi legile lui:

"Dacă ai o problema grea dă-o unui leneş. El va găsi cea mai simplă cale să o rezolve"(sau pe aici pe undeva).

Am intrat pe net şi i-am căutat pe cei de la Covera.

De unde ştiu de ei? Dar cine nu a auzit de Covera?!

Eram sigură că voi găsi acolo ceea ce caut, adică o freză de zăpadă şi aşa a fost. Asta mi se pare numai bună pentru mine. Cu aşa ceva, curăţatul zăpezii va fi sigur o plăcere!

Dacă mă gândesc bine momentan încă ne-ar prinde bine un aspirator de frunze.

Am văzut şi o Thuja Occidentalis care cred că ar merge perfect lângă brăduţul de mai sus. Aşa o fericesc şi pe mama care demult îşi doreşte una. 

Sigur o să fie o surpriză, plăcută de ambele părţi, sper eu.