6 oct. 2014

După ani şi ani

Undeva, cândva...
Fusesem invitată la aniversarea prietenei mele ce locuia în apropiere. Ce de emoţii aveam, ce de întrebări fără răspuns: cu ce mă îmbrac, ce cadou să-i cumpăr, cine va mai veni... Pe măsură ce timpul trecea, nerăbdarea creştea.
A fost prima mea petrecere ca adolescentă.
Veni şi ziua mult aşteptată.
Aranjată, cu nelipsitul buchet de flori în mână am păşit timidă pragul casei ei. Nu ştiu de ce dar am avut o tresărire. Am simţit că ceva se va întâmpla în acea seară.
O muzică lentă se auzea din camera de dans. Am intrat stingheră. Nu cunoşteam pe nimeni. Asta nu prea îmi plăcea. Eram deja de o oră ajunsă şi încă nu discutasem cu vreun invitat.
"O seară ratată, mi-am zis în gând".
Mă gândeam să plec, când am simţit cum un parfum a invadat camera (aveam să aflu că folosea Tarr). Am închis ochii pentru o fracţiune de secundă parcă pentru a mă bucura mai intens de acesta.
O mână m-a atins pe umăr şi o voce caldă m-a întrebat:
"- D-ră dansaţi?"
O combinaţie de tutun cu brandy mi-a gâdilat senzual nasul.
"-Da, am răspuns pătrunsă de un fior necunoscut mie până atunci."
M-a luat de mână şi m-a condus spre locul de dans. Simţeam că păşesc pe nori. Uşor m-a tras spre pieptul lui şi am început să dansăm. Încă nu îi văzusem chipul dar observasem că purta o cămaşă de in albă ca spuma laptelui.
Nu valsasem niciodată până atunci, dar îmbrăţişarea lui parcă mi-a dat aripi. Nu pot uita acel vals din decembrie (cu totul întâmplător): Once upon in Decembre.



Ceea ce mi-a rămas în minte a fost şi parfumul lui. La sfârşitul dansului mi-a mulţumit şi s-a retras.
Curioasă mi-am căutat prietena şi am cerut amănunte despre el.
"-A fost Vânătorul!
-Cine?! am întrebat eu nedumerită.
-Vânătorul! mi-a răspuns încă o dată prietena mea. Nici nu ştii câte "căprioare" are în palmares. Ai grijă!"
Şi am avut!
Timpul a trecut dar parfumul lui mă urmăreşte în continuare. Acum foloseşte Gerovital H3 Men pentru că ştie ce le place femeilor. Şi ce-mi place mie. Şi vă garantez că are acelaşi farmec de fiecare dată! De unde ştiu ? Pentru că se simte şi prin telefon.
Încă mă întreb cine pe cine a vânat până la urmă.
 Dar oare mai contează?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Un comentariu:

  1. Aproape întotdeauna vânătorul poate ajunge vânat. Deh, riscul meseriei. Adevărata artă a vânătorii este să eviţi atât de multele capcane. :)

    RăspundețiȘtergere