Tineti prietenii aproape

Povestea a inceput undeva in noiembrie trecut.
Ca fiecare din noi, mi-am dorit un loc care sa fie numai al meu.
Zis si facut! Am cautat, unde altundeva decat pe internet, am gasit o casuta de inchiriat care la acea vreme mi s-a parut OK (nu ma intrebati cum mi se pare si acu), vorbit, platit, mutat. Ei, nu a durat chiar atat de putin pe cat ar parea.
In sfarsit, eram acolo unde imi dorisem! Aveam locul meu, eu centram, eu dadeam cu capul, cum se zice pe romaneste. Din pacate am dat cu capul mai devreme decat am crezut. Imaginati-va cum a fost cand, in sfarsit am terminat tot de mutat, am inchis usa dupa mine si m-am trezit inconjurata de cutii, cutiute si alte cele! Sigur ati trecut macar o data prin situatia asta. Recunosc ca si eu am mai trecut prin mutari de colo, colo cand eram in facultate, dar de aceasta data era altceva. Pe atunci iti luai geamantanul si plecai. Acum insa lucrurile erau mai complicate. Cu greu mi-am facut un loc pe pat ca sa pot sa ma si odihnesc dupa marea mutare.
Credeati ca am terminat? Ei, as! Greul abia avea sa inceapa!
Chiar de a doua zi .
Inca nu v-am spus cu ceea ce ma ocup temporar, dar o fac acum . Lucrez la o scoala, “undeva in Romania” , cum se spune la o emisiune TV. Cred ca deja va dati seama de ce am zis ca lucrurile au inceput sa se complice.

Incepe episodul 2 al aventurii.
Cautarea caietelor, colilor pentru testele ce bateau la usa!
Ma duc repede la libraria din zona sa rezolv cu astea, dar ghinion, era inventar!
Nu-i nimic imi zic eu. Merg la urmatoarea. Aici am mai mult noroc si gasesc deschis, cumpar ce am nevoie si ma intorc acasa sa ma apuc de treaba.
Fac loc laptopului printre multele lucruri de pe birou la care inca nu le gasisem loc si trec la formularea subiectelor pentru testarile ce se apropiau. Cu greu gasesc imprimanta, si mai greu gasesc loc si pentru ea, o montez si gata dau start la imprimare. Rasuflu usurata gandindu-ma ca in 10 minute imi termin treaba si mai imi ramane si timp. Astept! Si iar astept! Nimic! Sa scrie imprimanta, clei! Incep cu telefoanele de rigoare pe la prieteni (ca doar de asta avem prieteni) si ma interesez ce ar putea sa aiba. Am crezut ca am facut eu ceva gresit, dar nu prea aveam ce! Era doar un cablu de introdus, pana si eu stiam asta! In sfarsit, cineva vine cu o idee! Poate o fi “pana prostului’’ la imprimanta. Avea dreptate, se golise cartusul. Exasperata de drumurile pe care iar trebuia sa le iau la batut, il rog pe prietenul meu sa ma ajute. Cand aude cat are de umblat, imi cere 5 minute sa se gandeasca si vine cu ideea salvatoare. Nu degeaba se zice ca daca ai o treaba de facut trebuie sa o dai unui “lenes” sa o faca!
De ce sa nu comand pe internet! Unde, cand, si cum intreb eu? Bun baiat (doar era si in avantajul lui) imi trimite linkul salvator: depozitul de papetarie.
Imi spune ca daca tot imi comand cartusul pentruimprimanta, nu ar strica sa arunc un ochi si la accesorii pentrubirou, ca a vazut el si tavite pentru documente si ceva suporturi pentru pixuri si nu mi-ar strica si mie cateva ca sa mai pun ordine in Turnul Babel de pe biroul meu.
Si uite ce mai vad: produse de curatenie, exact de ce mai aveam nevoie.
A, si mai era o parte buna: livrarea, in maxim 24 ore daca nu esti din Bucuresti!
Tot sa faci asa cumparaturi!
Culmea, te si mai premiaza!

Premiile!

Aceasta postare participa la Campania : Organizeaza-te offline!